Toulouse Blues

Soul Serenade este formata din Andrei Rotariu (chitara, muzicuta, tamburina, voce), Codrut Andrei (mandolina) si Adelina Chivu (voce). Au participat in martie 2013 la European Blues Challenge, la Toulouse. Au fost 20 de formatii din 20 de tari. Bulgarii s-au retras pana la urma. Conform programului, Soul Serenade trebuia sa cante sambata, in seara decernarii premiilor, insa din cauza unei probleme a formatiei din Norgevia, Yngve and His Boogie Legs,  romanii au facut schimb de locuri cu ei, pentru vineri.

Prin urmare, vineri la ora 14 eram la Le Bikini, locul evenimentului si faceam soundcheck-ul. Urmare a 2 nopti nedormite, cele 45 de minute alocate au trecut mai repede decat ne asteptam si urechea mea neprofesionista inca simteam ca sunt probleme cu volumul instrumentelor. O teama pe care Andrei mi-a demontat-o imediat. Am asteptat ceva timp pentru ca Luke (cel mai dezorganizat dintre organizatori) sa faca rost de shuttle sa ne duca inapoi la hotel.  Apoi am asteptat o ora inainte de spectacol sa vina sa ne ia shuttle-ul de la hotel. Am asteptat si ne-am enervat pana cand am chemat un taxi (30 euro) pana la Le Bikini, care se afla undeva in afara orasului, pe la centra.

Seara, in dressing room mai era o formatie, doi tipi ciudati, care aveau o sticla cu vodka din care ne-am incalzit si noi pe rand din singurul pahar de shot pe care il aveau, sau turnand generos peste sticla de plastic cu suc de portocale (nu spun a cui era sticla). Apoi a venit prezentatorul spectacolului sa ii incalzeasca, sa le dea cateva sfaturi, apoi s-a auzit chemarea.

“Two minutes!”

Cantarea a durat 25 de minute, 5 melodii, cu aplauze de incurajare la inceput, emotiile Adei si aplauze de apreciere la final. Abia apoi a inceput cu adevarat experienta. Reporteri, manager de trupe, organizatori de festivaluri de blues, DJ de radio, cu totii intrau in vorba cu oricare dintre membrii formatiei, dar in special cu Ada, cu care toti voiau sa faca poze si pe care toti o laudau. Solistul este deseori imaginea unei formatii, si se pare ca si in cazul  Soul Serenade se va aplica acest lucru.

Am petrecut cateva ore in backstage, am si mancat cina pe care ar fi trebuit sa ne-o dea daca am fi ajuns la timp la locatie. Am stat de vorba cu multe persoane, dintre care unele au incercat sa abuzeze de faptul ca aveam un aparat foto cu mine. Apoi, dupa vodka si bere, am ne-am intors obositi la hotel, cu gandul la ziua plina de sambata care urma sa inceapa in cateva ore.

Sambata eu m-am plimbat prin oras, in timp ce membrii formatiei s-au prezentat la Blues Market, organizata pentru ca formatiile, casele de discuri si radiouri sa se promoveze. Seara am fost iarasi la spectacol, dar de data asta ne-am permis sa intarziem ca niste staruri. Pe la 8 si ceva, ne suna de la receptie ca a venit masina sa ne ia, ca un miraj din desert. Am mers direct in backstage. Singura trupa pe care am vazut-o de la un capat la altul al recitalului a fost Veronica and Red Wine Serenaders (Italia), care pur si simplu ne-au incantat pe toti. Mai tarziu, vom fi aflat ca ei au fost marii castigatori ai festivalului. Apoi locul 2 a fost impartit intre doua formatii, prima dintre ele anuntata fiind Chino and the Big Bet (Spania).

Cand numele Soul Serenade a fost strigat de catre presedintele juriului, in ochii Adei s-a citit o surprindere maxima, urmata de o fericire incredibila. Deodata, nu mai era timp de nimic: trebuiau sa ajunga pe scena. Se gandeau deja ca trebuie sa faca un jam cu castigatorii.

Tarziu, dupa ce totul se terminase, au fost invitati la sampanie cu ceilalti castigatori si cu toti managerii si reportarii din lume. Dar au ramas singuri in camera cu instrumente si echipamente. Am ciocnit o cutie de bere si am respirat adanc. Cand totul s-a calmat, au realizat ca asta este de abia inceputul. Si ca in toata povestea asta sunt doar ei trei impreuna.

Come one, come all, for a big slice of soul!