Lucrurile pe care le vad si pe care le fac ma schimba. Unele mai mult decat altele, unele mai bine, altele mai rau. Toate fac parte din mine, iar atunci cand simt ca este ceva important, vreau sa arat asta si altora. Daca nu am aparatul foto cu mine, tin minte si inghit in sec. Atunci cand am aparatul cu mine, cateodata, reusesc sa fac din intamplare o poza care sa imi placa. Alteori, vad poza dinainte, si doar indeplinesc formalitatea de a apasa declansatorul. Rezultatul in acest caz este cel mai des unul mediocru, un esec, dar in acele putine cazuri in care iese ceea ce voiam, in care imaginea este rezultatul mintii si al flerului, al tehnicii si al inspiratiei, atunci, pentru aceste momente merita sa fac poze in continuare.
Oamenii pe care i-am cunoscut mi-au schimbat mie viata si in timp ce ii priveam cat de pasionati sunt cu lucrurile pe care le fac, mi-am dat seama ca pasiunile oamenilor stau la baza reusitelor lor. Am stiut ca vreau sa arat asta si altora. Si am observat ca oamenii acestia sunt absorbiti de ceea ce fac, sunt fericiti cu adevarat, chiar daca se chinuie, chiar daca au emotii. Ei traiesc in interior o drama sau o bucurie, iar exteriorizarea acestor sentimente este acolo, in fata ochilor mei, fascinandu-ma, chemandu-ma sa o surprind cu aparatul foto.
Vreau sa arat ceea ce vad, ceea ce cred ca este important si ceea ce cred ca poate schimba alti oameni in bine. O poveste nu este niciodata doar o poveste; fiecare om o poate interpreta in propriul fel. Aceasta subiectivitate ofera posibilitatea oamenilor sa asimileze in felul lor informatiile, sa nu isi piarda din individualitate, sa creasca si sa evolueze firesc. Nimic nu mi-ar placea mai mult decat sa stiu ca am reusit sa transmit acest lucru mai departe.